Înaltarea Domnului
La 40 de zile dupa Sfintele Pasti se sarbatoreste praznicul Înaltarii Domnului cunoscut în popor si sub numele de Ispas. Prin hotarârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Înaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca.
Traditia spune ca ziua de Ispas mai este numita si Pastele Cailor, deoarece se crede ca numai în aceasta zi, si doar pentru o singura ora, caii se satura pentru ca asa ar fi fost blestemati de Maica Domnului.
Obiceiurile din aceasta zi au o semnificatie magica, speciala.
În unele regiuni, se tin Mosii de Ispas. Fiecare credincios se pregateste sa-si împodobeasca casele si mormintele cu crengi de paltin iar la fereastra sa-si puna frunze de leustean. Se fac pomeni pentru sufletele celor morti si se împarte pâine calda, brânza, ceapa verde si rachiu.
Tot în aceasta zi se marcheaza vitele. Gospodarii îsi lovesc vitele cu leustean ca sa se îngrase. Se taie vârful cozilor vitelor si se îngroapa într-un furnicar: "Sa dea Dumnezeu sa fie atâtia miei si vitei câte furnici sunt în acest furnicar!"
În Muntenia se poarta foi de nuci la brâu, pentru ca si Hristos si-a pus când s-a înaltat.
Batrânii de la sate cred si astazi ca cine moare în ziua de Ispas ajunge direct în ceruri.
În Oltenia nu este bine sa se dea foc si sare din casa. Se spune ca daca dai foc vei avea tot anul inima rea si sare pentru ca vacile nu vor avea smântâna. Cine samana dupa Ispas nu va rasari.
