Martisorul
Este cunoscut în traditia populara româneasca sub numele de "funia anului". Martisorul aduna laolalta saptamânile si lunile celor doua anotimpuri vara si iarna, simbolizate de snurul bicolor.
În aceasta zi, doamnele si domnisoarele primesc cadouri sub forma de mici obiecte decorative legate cu un snur rosu si alb. Rosul este culoarea dragostei, a verii iar albul este culoarea iernii. Martisoarele primite sunt pline de noroc si bunastare. Simbolul se regaseste sub diferite forme traditionale precum nelipsitul hornar, trifoi cu patru foi, aducator de noroc si sanatate celor ce îl poarta.
La început, martisorul era sub forma unei monede de aur care se atasa de o sfoara si se punea la gât. Moneda avea o semnificatie aparte, era aducatoare de putere si noroc.
Un obicei povestit de batrâni este acela ca parintii puneau copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele le poarta ca sa nu fie arse de soare. Se spune ca cine nu le poarta se ofileste.
Martisorul este bine sa-l legam la rasaritul soarelui în prima zi a lunii martie. Batrânii spun ca acest simbol trebuie purtat pâna când începe cucul sa cânte, ciresii sa înfloresca si pâna când berzele si rândunelele vestesc venirea primaverii. Dupa ce fetele poarta martisorul, îl leaga de un pom înflorit ca sa le poarte noroc.
În Dobrogea, martisorul era purtat pâna la venirea berzelor, apoi era aruncat catre cer ca norocul sa fie mai mare.
În vestul tarii, mai exact în Bihor, oamenii strâng apa de ploaie în ziua de martisor si se spala cu ea pe fata. Potrivit batrânilor, ei vor fi mai frumosi si sanatosi în anul ce vine.
