Pomenirea preacuviosului parintelui nostru Ioan, cel ce a scris Scara.
Preacuviosul parintele Ioan, pe cand era la varsta de saisprezece ani, ajunsese din pricina iscusintei sale la minte un om foarte invatat. Voind sa se aduca pe sine jertfa preasfintita lui Dumnezeu, s-a dus la Muntele Sinai, unde s-a facut monah si a petrecut in ascultare.
Mai tarziu, cand a ajuns la varsta de nouasprezece ani, pornind de acolo, s-a dus intr-un loc de sihastrie care se gasea la departare de cinci leghe de manastire, unde s-a hotarat sa inceapa lupta sa pentru virtute. A petrecut aici patruzeci de ani din dragoste pentru Dumnezeu. Se hranea cu toate acele lucruri care sunt ingaduite, dar gusta din toate numai cate putin si niciodata nu se satura, iar cu aceasta, dupa cate se pare, frangea cu multa intelepciune orice fel de mandrie care ii rasarea in suflet. Dar cine este in stare sa povesteasca in cuvinte izvorul cel imbelsugat al lacrimilor aceluia?
Nu se deda somnului decat in masura in care privegherea prea indelungata nu trebuia sa-i nimiceasca starea mintii lui. Iar calea vietii lui era rugaciunea cea neincetata si dragostea cea neasemanata fata de Dumnezeu.
El s-a invrednicit de nenumarate mari vedenii:
- Pe cand se afla odata in chilia lui si un ucenic al lui dormea intr-un loc indepartat sub o stanca mare, care era gata sa cada si sa-l zdrobeasca, cunoscand acest lucru prin Duhul Sfant, a smuls pe ucenicul lui din primejdia care-l pandea, aratandu-i-se in somn si facandu-l sa se ridice din locul acela in care peste putin timp ar fi avut sa moara.
Deci, ajungand pe culmea virtutilor si conducand vreme i delungata ca egumen manastirea din Sfantul Munte Sinai, a parasit apoi viata aceasta trecatoare, mutandu-se la viata cea vesnica, dar nu inainte de a alcatui cartea aceea plina de inaltari duhovnicesti si Dumnezeiesti, care se numeste Scara.
